Trece timpul ca nebunul…

•July 14, 2011 • Leave a Comment

Cum trece timpul ca nebunul. Cum cel are erai ieri, azi nu mai exista., s-a tranformat, sau poate a disparut cu totul. Cum trece timpul ca nebunul cand de fapt el nici nu exista. Cum vechile povesti ti-au lasat doar o fada amintire, in timp ce altele isi fac loc pe scena vietii….Totul se naste, moare si apoi renaste. E legea universului, e un ciclu fara inceput si sfarsit. Imi amintesc cum copila fiind ma chinuiam sa gasesc un sens al vietii. Apoi imi amintesc cum am crescut si viata a inceput sa-mi dea mie noi sensuri, noi identitati. De fiecare data o alta, de fiecare data un alt rol. Da, e ciudat, dar asa se intampla. Cel putin, asa vad eu acum lucrurile. Se spune ca avem o misiune in viata  insa eu cred ca mai degraba e vorba despre diferite roluri si mai multe piese. La finalul fiecarei piese ti-ai indeplinit inca o data misiunea. Poti sta in fata publicului si poti primi aplauzele pentru performanta ta. Nu mai conteaza ca ai jucat in rol pozitiv sau negativ. Important e ca ai facut parte din acea piesa si ai trait acea experienta. Misiunea ta suprema nu e sa ajungi la o destinatie ci sa imbraci toate rolurile , sa treci prin toate misiunile si sa poti sta la scena deschisa mandru de performantele tale.  In timp ce inaintezi in carierea ta actoriceasca pe scena vietii,  primesti roluri din ce in ce mai importante, mai marete si astfel  intotdeauna esti ca intr-un bildungs roman care te poarta printr-un proces de formare. Asa ca ce poti face este sa  pasesti pe scena , sa zambesti si sa-ti  joci rolul cum poti mai bine, pentru ca el e un pas spre formarea ta si doar atat. Intotdeauna va fi cineva care va fi de partea ta si cineva care va fi impotriva ta. Si nu depinde daca tu joci un rol pozitiv sau negativ ci depinde de personajul cu care se identifica el…. spectatorul. Iubeste-ti spectatorul fie ca te blameaza sau te sustine pentru ca el nu poate schimba in niciun fel rolul tau. Ramai concentrat pe faptul ca la finalul piesei tu ti-ai indeplinit misiunea si asta e tot ceea ce conteaza. Spectatorii mereu vor fi altii si altii, insa rolul tau nu se va schimba decat dupa ce ai mai facut un pas in evolutia ta . Experienta ta pe scena actoriceasca a crescut cu fiecare performanta, greselile amatoresti au reprezentat lectii si tot ce e nevoie sa faci este sa te feliciti. Priveste in urma la cum erai la prima experienta si priveste-te acum. E singura comparatie pe care ai nevoie sa  o faci. Indiferent daca publicul te simpatizeaza sau nu.

Aminteste-ti ca tu esti actorul principal in scena vietii tale,  restul…. restul e doar recuzita.

Cateva ganduri

•May 30, 2010 • Leave a Comment

Rememorez  senzatii pentru ca e singura modalitatea de a face apel la memoria mea kinstezica. In timp ce altii vad  imagini, aud sunete eu simt cum sangele imi alearga prin vene iar gustul unei emotii imi rapune papilele gustative.

Ma gandesc la iubiri imaginare, iubiri reale, iubiri pierdute  si la cum  sentimentele isi schimba culorile ca un cameleon

Uneori plonjez prin vise, sau alunec printre scenarii  care imi trezesc simturile  pure, fara pic de autocontrol si fara rationamente logice.  Te-am visat pe tine si totul a redevenit haos de senzatii , cautari indelungi de imagini si adevar.

Pari atat de reala , indestulatoare si feerica incat nu pot sa nu te compar cu prezentul.  Si daca ar fi sa merg mai departe pe traiectoria mea , stiu ajung acolo  nu exista spatiu si timp si doar o energie. As vrea sa ma aflu acolo. Sufletul ma intreaba , mintea promite cu fiecare pas o iluzie. Si daca am ales, oare cum stiu ca am ales locul potrivit?

De la Eros la Thanatos am calatorit, ramanand uneori cu iluzia dorintei de a ma intoarce Eros. Franturile de  vis  si iubire romantica ma poarta departe in imaginatie si creativitate.

Ma intreb de unde vine creatia?

Trairi!

•October 8, 2009 • Leave a Comment

175473382Imi intorc privirea din cand in cand spre mine si spre cea care eram ieri. Dupa toate cafelele pe care le-am baut cu mine imi dau seama cat de mult ma schimb de fiecare data, in functie de situatii, de oameni si desopar in fiecare zi o alta latura a mea. Lupta nu e deloc usoara, lupta cu patternurile trecutului, lupta cu fantasmele copilariei cu gandurile si obiceiurile pe care n-am stiut pana acum sa le fructific.

In mintea mea ratacesc atatea chipuri, iubiri imaginare, situatii, lupte si durere. Nu-mi pare rau pentru nimic, ma lupt de fiecare data cu tot ce apare in cale, iau totul asa cum vine si plang cand e nevoie pentru a ma descarca de toate emotiile negative si tensiunea care se acumuleaza.

Ma gandesc si ma uit in jurul meu si nimeni nu are nici macar o directie, fiecare asteapta ca lucrurile sa se intample, nimeni nu stie ce vrea in viata asta.

E ironic, eu stiu ce vreau si stiu ca voi reusi chiar daca trec in fiecare zi prin incercari care mai de care mai provocatoare.

Daca m-ar intreba cineva daca sunt gata sa mor pentru visul meu as spune degraba ca o voi face. Nu-mi pasa cum sunt catalogata, nu-mi pasa ca cineva imi spune ca sunt nebuna ca visez, ca niciodata nu voi ajunge unde vreau.

In  general oamenii care iti spun ca nu poti este pentru ca ei nu pot sa faca asta. Daruiesc in contnuare neconditionat si se pare ca atrag in viata mea oameni minunati care de fiecare apar la momentul potrivit.

Sunt visatoare si nu mi-e rusine s-o spun, stau de vorba cu orice categorii de oameni  si nu ma sfiesc sa merg pe jos. Intr-o lume in care esti privit si catalogat in functie de lucrurile materiale pe care le detii, si daca esti sau nu intr-o masina, eu ma pierd pe strazi cu castile in urechi ascultand muzica de relaxare sau audio-bookuri. Si  cel mai fain e ca nu-mi pasa de exterior, lumea mea exterioara este construita pe lumea mea interioara, si sunt in permanenta cautare.

Ma intriga omenii care stau si judeca, care spun ca se plictisesc sau ca nu au ce face sau poate am intrat eu intr-un ritm al meu. Sunt atatea lucruri de facut in viata asta inca nu-mi imaginez cum e sa stai sa te plictisesti si sa nu faci ceva.

Lipsa de asertivitate, subintelesurile si jocurile de putere din jurul meu acum mi se par pierdere de vreme.

Oamenii sufera dar nu inteleg care e rostul suferintei, oamenii traiesc in stari de confort si nu inceteaza sa faca ceea ce nu functioneaza in viata lor.

Si totusi traim intr-o lume guvernata de bani, traim intr-o lume in care avem anumite nevoi.

Au trecut cativa ani de cand ma intrebam ce vreau sa fac in viata si abia acum am decoperit care e vocatia mea, acum un an si jumatate. Nu mi-e frica sa merg din nou la scoala, nu pentru ca as aavea incredere in sisemul nostru infect ci pentru ca la noi esti credibil daca ai morman de diplome. O fac si pe asta, ca de , nu traiesc pustnica.

Si mai plang o data cand ma lovesc de incercarile dinainte succesului. Am sa fac aici un jurnal al visurilor mele. Am sa scriu in fiecare zi ce  am facut azi pentru visurile mele. Lacrimile vindeca si suferinta determina schimbarea si decizii. Asta e un lucru important pe care l-am invatat.

Jurnal electronic, blog cum vrem sa-i spunem are un rol atata de important in viata noastra. Eu as da lege ca fiecare sa aiba asa ceva. De ce? Traim in secolul vitezei, experimentam atatea stari si acumulam atatea emotii in fiecare zi incat e important sa le dam afara, sa nu le reprimam. Prefer sa vad un unviers virtual plin de bloguri decat violenta, agresivitate, certuri, prefer sa citesc fiecare lucru banal pe care il face un strain decat sa citesc in ziare cazuri grave de  conflicte intre oameni. Poate asta e solutia pana la urma. Haideti sa ne facem toti bloguri virtuale, haideti sa ne facem toti jurnale si poate asa oamenii vor reusi sa comunice mai bine, chiar daca numai in scris, poate asa unul poate sa stea ”sa asculte” ce simte celalat si poate asa celalat va indrazni sa nu reprime ce simte ce gandeste.

Da e greu in ziua de astazi sa gandesti putin, ma gandesc de multe ori ce simplu ar fi fost sa fiu draguta si superficiala. Lucrurile ar fi fost atata de simple. As fi asteptat sa intalnesc un tip bogat cu casa, vila si piscina care sa ma tina ca-n palme sau in palme si sa ma plafoneze total. Glumesc! Nu regret nici o secunda asa ceva.

Asa greu, asa schiopatand si cu probleme, asa cu lupte si incercari prefer sa fiu independenta de orice natura de alta persoana , prefer sa ajung sa ajut eu decat sa  fiu ajutata, prefer sa sacrific cine sunt pentru ceea ce as putea deveni.

Nu am fost nascuta sa fiu sclava si nu astept ca altcineva decat eu sa ma faca fericita.

Spiritual

Material

Personal

Sentimental

Profesional

Toate corelate cu independenta, cu sanatate, cu liniste.

Lalele, pian, fluturi si fiecare vis devenit realitate. Toate depind de mine sau de tine.

Indrazneste sa visezi draga prietene,nu te multumi cu putin, indrazneste sa lupti draga prietene ca nu e altceva mai frumos decat sa faci lucrurile sa se intample!

Plangi, razi, cazi ca apoi sa te ridici dar urmeaza-ti pasiunea si visul, Fii cine vrei sa fi, mergi acolo unde vrei sa mergi.

Eu sigur o voi face, indiferent ca-mi spui tu ca pot sau nu!

Zambeste in fiecare zi un zambet poate face diferenta!

Pupici!

Am dat startul!

Cu drag

Cristina

Pentru tine!

•June 4, 2009 • Leave a Comment

Sunt inca eu, buze blonde! Nu am mai scris de mult, am trait, am alergat spre visurile mele!

Imi amintesc cu nostalgie cum a inceput totul!

Zambesc!

Sunt fericita!

Azi cand ma intreaba cineva ce fac spun ca traiesc, e ca si cum m-as fi nascut din nou, ca si cum pana acum n-as fi trait!

Am avut un film, cu noi doi azi. Pe malul marii….pe o carare construita cu lumanari plapande, stropite de valurile apei.

Eu dinspre rasarit, tu dinspre Apus, mergand unul spre celalat! Aici pot sa notez visele mele de iubire, aici pot sa fiu transparenta, aici tot timpul te am!

Iti dau tot ce simt, exprim tot ce simt, e prea frumos sa tin inchis! Oare ai stiut vreodata cine esti?

Buzele mele blonde la cauta adesea pe ale tale si te simt aproape.

Traiesti cu mine aceleasi senzatii, uneori aceleasi visuri, melodii.

Ceva imi spune ca esti pe cale sa vii!

Eu nu te astept! Merg inainte pe cararea vietii mele si pe scena gloriei mele te vad pe tine in primul rand, insa nu stiu daca te mai vad si in oglinda sufletului meu.

Nu e de ajuns ca ai un loc in viata mea, nu e de ajuns sa ramai acolo nemiscat pentru ca totul in jurul meu se misca!

Cand te chem apari! Cand ma indepartez dispari!

Uneori parca nu vrea sa-ti fiu stapana si totusi am atata putere sa te fac sa apari!

Vreau mai mult! Dar nu ma opresc sa traiesc! Nu e timpul sa ma opresc! Sunt curioasa daca atunci cand ai sa vii definitiv voi vrea sa ramai, sunt curioasa daca tot ce nu s-a consumat se va stinge sau va mocni sub focul intalnirii!

Dragostea neconsumata e tot timpul romantica dar ramane neconsumata! Iti da fiori dar iti amplifica dorinta pe zi ce trece! Dorinta ne tine in viata! Inconstient poate am ales sa te doresc pentru a ma mentine in viata! Esti fructul creatiei mele si obiectul dorintei mele!

Aleg sa te am in viata mea, indiferent de ce se va intampla dupa aceea!

Tu nu te gandesti cum ar fi?

Sunt sincera cu mine, cu tine! In continuare te doresc! Nu stiu pana cand si nu stiu daca iremediabil, poate te doresc pana undeva se naste un alt obiect al dorintei mele! Si ce daca? Hai sa traim!

Eu iti ofer libertate si iti cer libertate!

Hai sa facem un acord nescris al vibratiilor pe care le simtit si daca ele se vor stinge  aleg sa merg in cealata directie, iti intorc spatele si il accept pe al tau, fara cuvinte!

Te invit, te chem spre cunoastere iar de vei veni iti dau ce ai nevoie la fel cum tu ma hranesti cu ce am eu nevoie!

Acum calatoresc spre tine, plec renunt la cuvinte si simt, te chem, te visez!

Nu-ti spun Adio iti spun pe curand!

Dansam?

Noutati!

•May 14, 2009 • Leave a Comment

Mesaj pentru reprezentantele sexului frumos care  trec pe aici la o cafea:

A fii femeie e o arta! Diamantul se afla in tine! Dezvolta-ti personalitatea, afla despre frumusete, flirt, seductie, inteligenta emotionala, relatii&casatorie, sex&dragoste. Alimenteaza-ti sursa de feminitate!

Te astept pe http://www.artafeminina.ro

De-ar fi sa vii…

•May 10, 2009 • Leave a Comment

YfRLewTezm

Se aud pasarelele ciripind…intr-o dimineata de mai…Ma gandesc!

Am cantat in Piata Unirii cu tot sufletul azi, aproape ca am luat amenda. Avea dreptate prietena mea cand ii explica domnului de la politia comunitara:”  Noi traim azi nu maine, poate maine nu mai exista,” orice emotie o spun, orice vreau sa fac fac, nu-mi reprim nimic si simt fiecare clipa. Nu ma invinovatesc, nu vreau sa regret ce n-am facut, maine, caci azi am trait, azi am spus ce aveam de spus cu voce tare, azi am facut tot ce puteam sa fac azi.

Da! Vreau sa dau tot afara, nu vreau sa reprim nimic, ultima oara cand am facut-o, m-am imbolnavit trupeste dar stiu ca de fapt totul a venit de la un nivel mult mai adanc.

Ce daca sunt ametita astazi, ce daca cineva se uita ciudat la mine, ce daca imi vorbiti urat, ce daca voi vreti altceva pentru mine?

Eu stiu cine sunt si nu caut validare, ramaneti in lumea voastra rece, ramaneti voi realisti, ramaneti  voi cu limitele voastre, eu vreau sa simt nu sa gandesc, eu vreau sa imi urmez vocea interioara nu sa-mi stabilesc reguli, limite impuse de societate.

Nu reusiti sa ma programati, oricat ati incerca, adevarul nimeni nu-l invinge, eu nu ma mint, nu ma ascund, traiesc!

Voi mai stiti cum e sa traiti? Voi mai stiti sa fiti sinceri cu voi? V-ati trait viata bine pana acum dar v-ati oprit, nu vreti sa treceti mai departe de barierele voastre, nu v-ati plictisit?

Iertare ca imi permit sa va spun, iertare ca pot sa fiu atat de dur de sincera, iertare ca nu va accept in viata mea pe cei care ii spulberati visele, sau imi spuneti ca nu pot sa fac ceea ce vreau!
Ba pot!!

Pentru ca merit!

Ba pot!

Pentru ca viata mi-a dat prin nastere aces drept pe care eu si numai eu pot sa-l fructific!

Ba pot!

Pentru ca in mine e o comoara de resurse pe care nu le-am descoperit inca!

Ba pot!

Se spune ca un gand bun e de 10 ori mai puternic decat unul rau, asa ca nu va puneti cu mine, cei care nutriti ganduri rele singuri veti fii invinsi, singuri va sabotati, singuri veti pierde!

Imi vine in minte un citat celebru:  ”Cine asculta toate sfaturile care i se dau nu are timp sa fie el insusi- Carlo Osvaldo Goldoni”

Nu va ascult! Ma ascult pe mine, sunt Eu si ma bucur cand ma vad, pentru ca vad dincolo de ochi, dincolo de buze, dincolo de ochii vostrii.

Iar Tu….Imi lipsesc cuvintele sa-ti spun ce cred. Imi lipsesc cuvintele sa iti spun ce vad, imi lipsesc cuvintele….literele nu au nici o valoare.

Tu ai in tine o comoara pe care nici macar tu nu stii sa o scoti la suprafata, te complaci intr-o realitate programata, te complaci intr-un tumult vicios.

Tu cand ai de gand sa te asculti ? Cand ai de gand sa te trezesti? Cand ai de gand fii cine simti ca esti, cine vrei sa fii nu cine iti spun altii sa fii?

Ca vita de vie sa creasca sanatoasa trebuie sa-i tai vlastarii uneori, vrei sa fii inconjurat de vlastari care te tin in loc sau vrei sa cresti, sa infloresti, sa rodesti…

Dragul meu, am vazut in tine mai mult,  am vazut in tine o scanteie pe care o acoperi zi de zi. De ce fugi? Cu cat fugi mai departe cu cat fuga ta o sa fie in zadar? Tu nu vezi? De ce te ascunzi de tine cand tu esti cel mai bun prieten al tau? De ce nu dansezi si in interior, nu doar in exterior?

E liniste acum…..am spus tot….dimineata de mai…ciripit de pasarele….

De-ar fii sa vii……

As fii aici…sa te ascult!

Trezeste-te si spune tot ce ai de spus tuturor!

Nu tine in tine!

Nu deveni un om bolnav!

De-ar fii sa vii….

Te-as ierta!

Intelepciune!

Cum ma vad? Oglinda vorbeste despre incredere!

•April 30, 2009 • 1 Comment

alex-blog

Cum ma vad cand ma privesc in oglinda? Ce-mi poate spune ea despre incredere? Exercitiu de automotivare!

Anul:2004

Locul:In fata oglinzii

Oglinda Buclucasa: Mergi cu privirea in jos!Hai, hai, mergi mai repede sa nu cumva sa te observe cineva, umerii aplecati in fata sa se vada clar ca duci pe umeri saci cu greutati!

Eu: Dar am trecut prin atatea si nu imi place cu arat, tu vezi cum imi sta parul asta, tu vezi ca n-am cu ce sa ma imbrac, n-am cum sa merg ca pe un podium, eu nu sunt ca ele!

Oglinda Buclucasa: Nu! Stai! Sa nu cumva sa vorbesti cand te intalnesti cu cineva, sa nu cumva sa zici ceva ca vor incepe sa faca misto de tine! Daca scoti vreo perla? Daca vrei sa te placa toata lumea e necesar sa vorbesti ca toti ce din grup, sa incerci sa ai stilul lor!

Eu: Dar mi-e frica, de ce esti rea, daca nu sunt de acord cu parerile mele, daca nu am accepta in grupul lor, nu vreau sa fiu pustnica, daca zic ceva ce nu le convine si apoi o sa ma simt penibil?

Oglinda buclucasa: Asa, Asa stai in banca ta sa nu cumva sa iesi in evidenta, trebuie sa fii normala, sa fii fata cu bun simt sa nu superi pe nimeni sa aprobi pe toata lumea!

Eu: Dar daca zic ceva iesit din comun oare ce-or sa creada despre mine, o sa creada ca sunt ciudata si poate chiar au dreptate si or sa vorbeasca despre mine. Nu o sa mai am prieteni in viata mea!

Oglinda Buclucasa: Oricum tu nu ai haine ca si ale lor, tu nu ai starea lor materiala, tu nu esti perfecta, aranjata, ce sa cauti in aceleasi locuri cu ei? In locul tau m-as inchide in casa, serios sau nu as avea aspiratii asa mari, daca face cineva comentarii la cum arati o sa plangi o saptamana! Si asa nu te iubeste nimeni ce te mai chinui! Ia si mananca niste ciocolata mai bine, sau uita-te la filme toata ziua, sau mai bine culca-te sa uiti de toate problemele!

Eu: Ai dreptate! Chiar nu am nici o sansa, eu n-am cum sa ajung vreodata sa fiu o femeie de succes, n-am cum sa fiu toata ziua aranjata si sa ma doreasca toti barbatii, oricum nu mai exista in lumea asta decat materialism, nu mai exista iubire, ajungi sa te realizezi numai daca ai pile sau bani, asta este Soarta!

Daca niciun colt al oglinzii tale nu se aseamana cu oglinda mea apasa tasta Escape! Daca ai identificat cel putin o mica asemanare cu realitatea….

Felicitari!

Ai castigat!

Esti fericita posesoare a urmatoarelor calitati: IRATIONALA

IREALISTA

RIGIDA

FRICA DE TOT CE E NOU SI NECUNOSCUT

REBELA FARA MOTIVATIE

DEFENSIVA

OSTILA FATA DE CEILALTI OAMENI

Si ghici ce? In viata ta nu o sa fii o persoana iubita, apreciata, nu vei deveni niciodata o femeie de succes, si printul pe cal alb va intarzia mult sa apara si s-ar putea sa te gaseasca deja neinteresanta daca tot o sa-ti creasca riduri pe fata ca firele de iarba! Da riduri, sa nu crezi ca timpul se opreste in loc pentru tine! Vrei sa arunci cu pietre in mine? Cum imi permit sa spun asemenea lucruri despre Tine? Nu eu o spun oglinda Ta o spune. Eu doar iti dau un diagnostic: ISFS -Incredere in Sine Foarte Scazuta! De unde stiu?

Incursiune in istorie: Toata viata mea n-am avut curajul sa spun tot timpul ce am de spus! Toata viata mea mi-am reprimat sclipirile de teama ca spun vreo prostie! Toata viata mea am gandit ca facand pe plac celorlalti voi fi apreciata, si respectata si voi fi iubita. Am mers pe strada de parca eram ruda cu cocosatul de la Notre Dame, sa fiu cat mai mica, cat mai mica sa nu se observe ca am imprefectiuni, sa nu se observe cumva ca nu sunt perfecta, am stat in ultima banca la scoala ca ma bantuia nesiguranta ca o fantoma o casa parasita, si nu s-a oprit aici. Nu-i de mirare ca ca ma atacam mereu daca cineva imi spunea ceva pentru ca traiam cu validarea celorlalti, incercam sa imit pe altii ca sa simulez increderea in mine dar in interior nu credeam absolut deloc si tot esuam, tot esuam tot cautam scuze pentru absolut orice: ” Aaa pai cum sa-i placa la tipul asta de mine cand sunt atatea tipe care sunt imbracate dupa ultima moda, cand toata ziua sunt la shopping in mall, aranjate dichisite?” ” Cum sa ajung eu sa fiu bogata cand nu am avut atatea posibilitati, nu m-a ajutat nimeni, parintii mei nu-s din familia lui Bill Gates” ” Cum sa pot eu sa socializez cu oameni necuoscuti ca eu ma rosesc imediat si poate nu stiu ce sa vorbesc cu oamenii aia?” si multe altele.

Bun! Stop! Anuleaza tot din acest moment! Rescriem istoria!

Anul:2009

Locul:Oglinda Phoenix

Oglinda Phoenix: Mergi cu privirea ridicata. Uita-te mai bine, tu nu vezi ce ochi frumosi ai! Lasa-i sa se vada! Nimeni nu are ochi ca ai tai! Sunt unici!

Eu: Chiar am ochi frumosi mai ales cand zambesc, o sa zambesc in fiecare dimineata! Sunt frumoasa! Am ceva, am o sclipire, o aura de cand zambesc!

Oglinda Phoenix: Mergi cu spatele drept si priveste-i drept in ochi pe trecatorii de pe strada ca si cum ai vrea sa le transmiti ceva numai ca s-au terminat cuvintele si telepatia este singurul mod de a le spune asta!

Eu:Ma simt bine in pielea mea si ciudat parca tot mai multe priviri se indreapta spre mine acum, parca ceilalti simt si vor sa stea aproape de mine sa se simta si ei la fel de bine! Am ceva de oferit

Oglinda Phoenix: Spune-ti sus si tare parerea! Vocea care se aude e vocea ta interioara! Nu o reprima, nu o ascunde, se vede oricum, se simte oricum. Ai ascultat destul! E timpul sa vorbesti si tu!

Eu:Ce bine e sa spui ce ai de spus! Sunt linistita! Sunt eu si vreau sa pastrez acest sentiment! Cine nu vrea sa asculte sa nu asculte! Nu am nevoie de o multime de urechi, am nevoie doar de cele care aud aceeasi muzica ca mine, care aud aceleasi voci ca mine, care aud aceleasi chemari ca mine!

Oglinda Phoenix:Paseste chiar daca vezi doar 100 metrii in fata ta! Daca nu incerci nu ai de unde sa stii daca poti si stiu ca poti. Primul pas e sa pasesti. Ai invatat sa mergi acum, ai invatat sa te si ridici si sa mergi din nou! Aminteste-ti cand erai mica! Pana la urma ti-a iesit!

Eu:Acum stiu ca pe un drum cu gropi uneori tocul imi mai aluneca, poate uneori ma doare putin glezna, dar stiu ca iar o sa merg pe drum drept si incet incet ma obisnuiesc si cu gropile, nu le mai simt ca la inceput!

Oglinda Phoenix: Prin definitie ai dreptul sa fii fericita si ai dreptul sa ai succes! Simti? Simti cum e sa ai succes? Simti cum e sa fii fericita? Simti cum esti iubita? Retine sentimentul si repeta-l in fiecare zi pana cand devine obicei!

Eu:Pot sa am tot ce imi doresc daca simt cum e sa am tot ce imi doresc, am descoperit inauntrul meu ce norocoasa sunt, cate calitati am, ce om extraordinar sunt, am incredere in cine sunt si aleg sa am numai ce vreau! Am MARE INCREDERE IN MINE!

1.Oglinda Phoenix se gaseste la tine in casa!

2.Eu-l esti Tu!

3.Mentorul nostru Nathaniel Branden!

La mine Functioneaza! Poti si Tu!Priveste-te in Oglinda Phoenix!

Explicatii stiintifice! Este un moment periculos sa nu stim cine suntem!Majoritatea oamenilor isi subestimeaza capacitatea de crestere si dezvoltare! Cu siguranta nu putem fi indiferenti la autoevaluearea noastra. Increderea in sine este o nevoie funamentala umana. Putem alege sa dezvoltam dinamica inrederii in sine sau sa ramanem inconstienti! Vrei Oglinda Buclucasa sau vrei oglinda pe care eu am descoperit-o, Oglinda Phoenix? De ce e important sa ai incredere in tine? Iti ceri dreptul de a fi fericita si de a avea succes? Il ai! Vrei sa faci fata provocarilor vietii? Poti! Iti spun eu daca ai respect fata de tine impui respectul celorlati daca nu ai transmiti inconstient! Daca ai inceredere in tine te simti mai bine, traiesti mai bine! Daca ai incredere in tine ai ambitii mai mari, daca nu ai incredere in tine nu ai nici aspiratii si nu esti pregatita sa le obtii! Daca crezi cu adevarat ca meriti sa fii iubita, daca te-ai acceptat pe tine insati, daca crezi ca ai ceva de oferit vei fi iubita daca nu vei atrage langa tine doar persoane in care vei cauta aprobari, validari si nu vei vedea altceva! Stiu sigur ca vrei sa te simti bucuroasa cu cine esti Tu, cu existenta Ta de aceea iti spun acum: Acopera oglinda veche si inlocuieste-o cu oglinda Phoenix!

Nu te mai sabota singura! Alege sa fii ceea ce iti doresti sa fii!

Ai incredere in capacitatea ta de a gandi, de a intelege, de a alege ,de a invata si de a a lua decizii!

Astept sa-mi spui cum te vezi!

Intelepciune! Cristina