Versuri,ganduri….inspiratie.

Sa demonstram ca romantismul n-a murit!

Doar ganduri…

”Daca ai fi langa mine acum
ti-as mangaia obrajii cu petale de trandafir..
suav, ti-as saruta buzele cu roua diminetii
si ti-as atinge trupul cu candoarea trupului meu.
Intr-o mare de lumina te-as chema
sa-ti vad stralucirea sufletului cald
si te-as imbratisa…din ce in ce mai puternic si
totusi, as avea grija sa nu te ranesc
pt ca n-as putea suporta durerea ta.
Te-as alerga prin mireasma florilor de vara
si inima mea ar fi langa a ta
…batand ca un clopotel…de fericire,de iubire.”

(din trecutul glorios al iubirii apuse.)

~ by buzeblonde on November 29, 2008.

4 Responses to “Versuri,ganduri….inspiratie.”

  1. Iubesc ochii tai addanci si limpezi,ca apele reci ale unui izvor de munte!…daca atunci cand te trezesti dimineata, simti pe pleoape, o sarutare ca bataia de aripi a unui fluture orbit de lumina…sa nu te sperii!-e sufletul meu,pe care -am trimis in preajma ca sa iti vegheze somnul!
    ….eu nu sunt dintr-acei a caror minte
    se lasa-n voia patimii..si-atat!
    nici dintr-acei de care unii rad,
    iar pizma lor haina,nu ma prinde!
    …de-am rupt sa-l, darui, sufletul din mine,
    stiam un adevar ce s-a mai spus…
    ca: SUFLETUL ,ODATA CE S-A DUS
    IN TRUPUL PARASIT NU MAI REVINE!

  2. prin gandul meu atata doar mai vii…
    o umbra nezarita de plantoane,
    cu zambetul furat din vechi icoane
    si ochii din luceferii tarzii!

    poate nici gandul meu nu l-ai pastrat
    poate nici raza ce ti-am rupt din soare…
    si nici nu vei afla ce-adanca mare,
    ce pisc de munte-n stele ridicat,
    si ce campie pururea in soare
    e…O IUBIRE DE SOLDAT!

  3. Pentru tine,
    ating răsăritul
    prin chipul luminii.
    Ascult şoapta frunzei
    când roua atinge nervurile blând.
    Privesc azurul
    cu ochi de copil
    ascuns într-un cer de furtună.
    Păşesc tiptil printre secunde.
    Le fur geamătul în fir de iubire

  4. Iubesc
    stingher zambetul tau pierdut
    în gesturile-ti toate nepereche
    şi ochii tăi ca o simfonie veche
    pe care ca vrajit o ascult
    şi pasul tau şovaitor si trist
    si pacea ta solemna ca de Christ
    ce moare rastignit pe o speranta
    Iubesc
    şi linistea fruntii tale ascunzand
    aprinse torte-n fiecare gand,
    Şi pleoapele cazandu-ti obosite
    şi noptile traite-n necuvinte,
    şi gura ta flamanda,cautand,
    raspunsul intrebarii care sunt.

    Pentru că sufletul meu e în palma ta,
    Atunci strânge repede degetele tale, lungi şi subţiri,
    Adună-le unul langă altul, ca să nu zboare
    Şi du apoi pumnul, încet spre buze,
    Deschide-l încet şi soarbe puţin câte puţin din el,
    Pâna când palma ta va fi din nou…goală,
    Doar aşa voi ştii că voi rămâne cu tine mereu!

    Păstram fiecare o dragoste-n noi,
    Dar eu pentru tine şi tu pentru altul
    Şi focul ne mistuie crud pe-amândoi,
    Eu ard pentru tine,tu arzi pentru altul,
    Astept un răspuns,aştepţi un răspuns,
    Dar eu de la tine şi tu de la altul.
    Şi ce ne rămâne atunci de făcut,
    Când soarta nu stie decat să dezbine,
    Iubind,fiecare din iubire trăim,
    Deşi eu pe tine,tu totuşi pe altul!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: