Trairi!

175473382Imi intorc privirea din cand in cand spre mine si spre cea care eram ieri. Dupa toate cafelele pe care le-am baut cu mine imi dau seama cat de mult ma schimb de fiecare data, in functie de situatii, de oameni si desopar in fiecare zi o alta latura a mea. Lupta nu e deloc usoara, lupta cu patternurile trecutului, lupta cu fantasmele copilariei cu gandurile si obiceiurile pe care n-am stiut pana acum sa le fructific.

In mintea mea ratacesc atatea chipuri, iubiri imaginare, situatii, lupte si durere. Nu-mi pare rau pentru nimic, ma lupt de fiecare data cu tot ce apare in cale, iau totul asa cum vine si plang cand e nevoie pentru a ma descarca de toate emotiile negative si tensiunea care se acumuleaza.

Ma gandesc si ma uit in jurul meu si nimeni nu are nici macar o directie, fiecare asteapta ca lucrurile sa se intample, nimeni nu stie ce vrea in viata asta.

E ironic, eu stiu ce vreau si stiu ca voi reusi chiar daca trec in fiecare zi prin incercari care mai de care mai provocatoare.

Daca m-ar intreba cineva daca sunt gata sa mor pentru visul meu as spune degraba ca o voi face. Nu-mi pasa cum sunt catalogata, nu-mi pasa ca cineva imi spune ca sunt nebuna ca visez, ca niciodata nu voi ajunge unde vreau.

In  general oamenii care iti spun ca nu poti este pentru ca ei nu pot sa faca asta. Daruiesc in contnuare neconditionat si se pare ca atrag in viata mea oameni minunati care de fiecare apar la momentul potrivit.

Sunt visatoare si nu mi-e rusine s-o spun, stau de vorba cu orice categorii de oameni  si nu ma sfiesc sa merg pe jos. Intr-o lume in care esti privit si catalogat in functie de lucrurile materiale pe care le detii, si daca esti sau nu intr-o masina, eu ma pierd pe strazi cu castile in urechi ascultand muzica de relaxare sau audio-bookuri. Si  cel mai fain e ca nu-mi pasa de exterior, lumea mea exterioara este construita pe lumea mea interioara, si sunt in permanenta cautare.

Ma intriga omenii care stau si judeca, care spun ca se plictisesc sau ca nu au ce face sau poate am intrat eu intr-un ritm al meu. Sunt atatea lucruri de facut in viata asta inca nu-mi imaginez cum e sa stai sa te plictisesti si sa nu faci ceva.

Lipsa de asertivitate, subintelesurile si jocurile de putere din jurul meu acum mi se par pierdere de vreme.

Oamenii sufera dar nu inteleg care e rostul suferintei, oamenii traiesc in stari de confort si nu inceteaza sa faca ceea ce nu functioneaza in viata lor.

Si totusi traim intr-o lume guvernata de bani, traim intr-o lume in care avem anumite nevoi.

Au trecut cativa ani de cand ma intrebam ce vreau sa fac in viata si abia acum am decoperit care e vocatia mea, acum un an si jumatate. Nu mi-e frica sa merg din nou la scoala, nu pentru ca as aavea incredere in sisemul nostru infect ci pentru ca la noi esti credibil daca ai morman de diplome. O fac si pe asta, ca de , nu traiesc pustnica.

Si mai plang o data cand ma lovesc de incercarile dinainte succesului. Am sa fac aici un jurnal al visurilor mele. Am sa scriu in fiecare zi ce  am facut azi pentru visurile mele. Lacrimile vindeca si suferinta determina schimbarea si decizii. Asta e un lucru important pe care l-am invatat.

Jurnal electronic, blog cum vrem sa-i spunem are un rol atata de important in viata noastra. Eu as da lege ca fiecare sa aiba asa ceva. De ce? Traim in secolul vitezei, experimentam atatea stari si acumulam atatea emotii in fiecare zi incat e important sa le dam afara, sa nu le reprimam. Prefer sa vad un unviers virtual plin de bloguri decat violenta, agresivitate, certuri, prefer sa citesc fiecare lucru banal pe care il face un strain decat sa citesc in ziare cazuri grave de  conflicte intre oameni. Poate asta e solutia pana la urma. Haideti sa ne facem toti bloguri virtuale, haideti sa ne facem toti jurnale si poate asa oamenii vor reusi sa comunice mai bine, chiar daca numai in scris, poate asa unul poate sa stea ”sa asculte” ce simte celalat si poate asa celalat va indrazni sa nu reprime ce simte ce gandeste.

Da e greu in ziua de astazi sa gandesti putin, ma gandesc de multe ori ce simplu ar fi fost sa fiu draguta si superficiala. Lucrurile ar fi fost atata de simple. As fi asteptat sa intalnesc un tip bogat cu casa, vila si piscina care sa ma tina ca-n palme sau in palme si sa ma plafoneze total. Glumesc! Nu regret nici o secunda asa ceva.

Asa greu, asa schiopatand si cu probleme, asa cu lupte si incercari prefer sa fiu independenta de orice natura de alta persoana , prefer sa ajung sa ajut eu decat sa  fiu ajutata, prefer sa sacrific cine sunt pentru ceea ce as putea deveni.

Nu am fost nascuta sa fiu sclava si nu astept ca altcineva decat eu sa ma faca fericita.

Spiritual

Material

Personal

Sentimental

Profesional

Toate corelate cu independenta, cu sanatate, cu liniste.

Lalele, pian, fluturi si fiecare vis devenit realitate. Toate depind de mine sau de tine.

Indrazneste sa visezi draga prietene,nu te multumi cu putin, indrazneste sa lupti draga prietene ca nu e altceva mai frumos decat sa faci lucrurile sa se intample!

Plangi, razi, cazi ca apoi sa te ridici dar urmeaza-ti pasiunea si visul, Fii cine vrei sa fi, mergi acolo unde vrei sa mergi.

Eu sigur o voi face, indiferent ca-mi spui tu ca pot sau nu!

Zambeste in fiecare zi un zambet poate face diferenta!

Pupici!

Am dat startul!

Cu drag

Cristina

~ by buzeblonde on October 8, 2009.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: